"Am început să cotrobăi": Colecțiile Europeana inspiră opere de artă noi

Artista Cosmina Berta ne povestește cum folosește website-ul Europeana pentru a găsi inspirație artistică. Cosmina Berta își bazează operele de artă pe imagini din patrimoniul cultural, pe care le îmbunătățește și le reimaginează folosind atât tehnici digitale cât și metode tradiționale.

Bună, Cosmina. Povestește-ne puțin despre tine și cum ai ajuns să creezi această artă.

Pentru mine, arta este mai mult decât un hobby. Am crescut în România comunistă, când artiștii trebuiau să predea în școli. Așa că la școală am avut drept profesori artiști foarte faimoși care ne predau, i-am admirat pentru pasiunea lor și m-au inspirat. O profesoară a venit la școală și ne-a desenat “pasărea măiastră” din povești, iar eu am început să desenez ca ea. Nu m-am oprit niciodată.

Sunt născută în România și am venit să locuiesc în Germania în anul 2000. Mă consider un cetățean european. Când am venit în Germania, mă simțeam tare singură, iar arta a fost refugiul meu. Am început să lucrez pentru Biblioteca Digitală a Germanei și am descoperit colecțiile sale de imagini digitale, dar și pe cele din europeana.eu. Am fost uimită de aceste imagini și am vrut să le arăt lumii, să le dau o nouă viață, să creez un dialog între trecut și prezent. Am învățat foarte multe făcând asta, atât despre evenimentele și oamenii prezentați în imagini.

În 2013, am văzut câteva bloguri Europeana care foloseau fotografii de modă din Gallica (colecția digitală a Biblioteci Naționale a Franței) - mi-a plăcut stilul, vestimentația, atmosfera - și am început să cotrobăi. Așa am găsit mai multe lucruri care îmi plăceau. Am găsit fotografii făcute de o agenție de presă în anii 1910-20. Calitatea fotografiilor era atât de diferită atunci. Arătau precum fotografiile făcute în timpul unei eclipse de soare, cu oameni care se profilează pe cer. Le-am amestecat cu modele și am făcut colaje pe care le-am transferat pe niște panouri de lemn pe care le-am găsit. Lemnul este organic și cald, are propria sa poveste. Gallica are restricții privind modul în care colecțiile lor pot fi folosite, așa că am luat legătura cu ei pentru a clarifica cum le-aș putea folosi în lucrările mele. Am expus cinci fotografii într-o cafenea și am vândut patru dintre ele.

Un cumpărător a studiat geografie și a văzut liniile de contur ale hărților topografice în modelul pe care l-am adăugat. Ea a văzut în creația mea ceva ce eu nu am văzut.

Apoi am început să adaug povești la imagini și în 2020, chiar înainte de pandemie, am organizat prima mea expoziție de artă, cu trei povești despre trei imagini. Una dintre acestea era despre un frumos și elegant vapor cu pânze. Am adăugat un model roșu la pânzele sale, iar povestea redă cum nava și-a pierdut pânzele.

Care a fost cea mai bună descoperire a ta în europeana.eu până acum?

Un set de portrete ale coregrafului Michel Fokine. La moartea sa, în 1942, coregrafia sa pentru Les Sylphides a fost prezentată în 17 teatre de operă din întreaga lume, în semn de omagiu. A lucrat în anii 1920, 30 și 40, iar lucrările sale sunt folosite și astăzi, dar îmi imaginez că oamenii au uitat de omul din spatele dansurilor. Am adăugat modele și culori de arlechin la portretul său pentru că m-am gândit că ar trebui să fie colorat și vesel. Pot să lucrez în atât de multe feluri cu cele cinci sau șase fotografii care există cu el, chiar pot face o expoziție de artă doar cu el.

De asemenea, îmi plac hârtiile cu model prezentate pe un blog despre cărți care povestea cum au fost restaurate. Am combinat una dintre acestea cu un portret a trei surori. Persoana căreia i-am vândut-o mi-a spus că îi amintește de o versiune feministă a lui Lenin, Marx și Engels. Îmi place cum văd alți oameni lucruri pe care eu nu le văd. Este fascinant. Aceste imagini sunt atât de ușor de relaționat, ele comunică, iar oamenii văd o poveste și o raportează la ei înșiși.

Cum folosești europeana.eu?

Îmi place europeana.eu pentru că nu trebuie să caut lucruri pe zece site-uri diferite. Totul este acolo. Știu cum să folosesc fațetele, cum să efectuez căutarea și să aleg declarațiile de drepturi. Trebuie să cauți lucrurile care îți plac, și pentru mine se întâmplă foarte des să găsesc ce-mi doresc în europeana.eu.

Îmi place să mă uit pe bloguri, iar atunci când fac o căutare, încep să caut în linii mari toate imaginile cu o licență deschisă. Asta este tot. Apoi mă las purtat de val.

Unde altundeva îți găsești sau împărtășești inspirația?

Nu urmăresc ce materiale personale pun oamenii pe rețelele de socializare. Însă urmăresc muzee. Fiecare vizită la o expoziție de artă sau la un muzeu îmi schimbă puțin direcția.

La fel se întâmplă și cu conversațiile pe care le am cu oameni. Casa unei prietene a fost inundată, iar ea mi-a dat o bucată de dușumea care fusese deteriorată în timpul inundației. Am transferat pe ea un colaj de fluturi și am făcut-o o piesă optimistă și colorată. Am vrut ca ea să aibă ceva luminos care să înlăture amintirile triste.

Uneori îmi place să las tehnica să preia controlul. Lucrez cu Photoshop pentru a decupa imagini, iar acesta poate vedea nuanțe de culoare pe care eu nu le pot vedea, așa că las software-ul să o facă. Este o combinație între om și mașină, iar acest lucru funcționează foarte bine pentru mine.

Folosesc Photoshop și Illustrator pentru a lucra cu imaginile și folosesc Medium pentru a împărtăși poveștile mele. De asemenea, îmi arăt lucrările pe Instagram, iar arta mea este expusă pe website-ul Saatchi Art, dar nu am un site propriu.

De asemenea, lucrez într-o galerie cu alte 10 persoane. Stilurile fiecăruia sunt foarte diferite, dar ne inspirăm reciproc foarte mult, în modul în care folosim modelele, diverse tehnici sau în armonia culorilor. Este bine să fii parte dintr-o comunitate și să ai acest schimb de idei. Și este grozav când am contribuții din partea oamenilor care privesc fotografiile. Este ca și cum ai citi frunzele de ceai, eu citesc un lucru și altcineva citește altceva.

Ce influențează arta ta în acest moment?

Aș spune că 90% din arta mea reprezintă ipostaze cu femei. Una dintre serii se bazează pe imagini de pe un blog Europeana care prezintă imagini de femei pe malul mării. Le-am folosit pentru a realiza imagini pe care le-am găsit optimiste și înălțătoare.

Dar oamenii trebuie să lupte în continuare pentru drepturile lor. În anii 2000 am crezut cu toții că am câștigat ceva teren, dar se pare că nu. Vreau să transmit acest lucru prin arta mea. Vreau să transmit energie, libertate, să invit la reflecție, speranță, inspirație! În colajele mele cu poze de tablouri ale vechilor maeștri, am observat că majoritatea femeilor privesc în jos, sunt foarte supuse. Acum fac o serie cu imagini din anii 1930 și 1940, deoarece acestea încep să fie publicate cu licențe deschise. Ele au o atmosferă diferită, comunică diferit - femeile din imaginile din aceste vremuri încep să nu mai privească în jos.