Primul (și singurul) Președinte cu sceptru
Cei mai importanți doi opozanți s-au dovedit a fi Nicolae Ceaușescu și Alexandru Drăghici, fiecare dintre ei având propria echipă de susținători. Deznodământul este bine cunoscut azi, Ceaușescu câștigând disputa, eveniment sinonim cu încheierea carierei politice a lui Drăghici. Credința vechilor membri ai Partidului conform căreia Ceaușescu va fi un lider ușor manipulabil, împreună cu abilitatea politică a acestuia au condus la un rezultat mai degrabă surprinzător.
Consolidarea puterii
Odată cu alegerea sa în fruntea Partidului, în anul 1965, Ceaușescu a început un proces de consolidare a puterii prin înlăturarea apropiaților lui Gheorghiu Dej din poziții cheie și înlocuirea acestora cu persoane din propriul anturaj. În același timp noul lider de la București a început reformarea și reorganizarea bazelor instituționale ale Partidului și Statului.
Una dintre cele mai importante decizii adoptate la Congresul al IX-lea care a avut loc în anul 1965 și care a oficializat noua conducere politică, a fost revenirea la denumirea de Partidul Comunist Român (Partidul Muncitoresc Român a fost o structură creată în anul 1948 după fuziunea dintre Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat – în realitate dispariția Partidului Social Democrat și absorția acestuia în Partidul Comunist). Adoptarea acestei decizii reprezenta declarația lui Ceaușescu că România intra într-o nouă era, că un nou pas către construirea socialismului era realiat odată cu instaurarea sa la conducere.
Din punct de vedere instituțional, în timpul lui Gheorghiu-Dej Partidul avea drept principal organ de conducere o structură numită Biroul Politic. Accederea la putere a lui Nicolae Ceaușecu a însemnat înlocuirea Biroului Politic cu un așa numit Comitet Executiv, format dintr-un număr mai mare de membri creând astfel iluzia unei liberalizări și a unei democratizări a Partidului. În realitate nou creatul Comitet Executiv alegea la rândul său un Prezidiu Permanent, compus dintr-un număr mult mai mic de membri, loiali lui Ceaușescu. Prezidiul Permanent era, de fapt, noua structură centrală de conducere a Partidului Comunist Român.
Alegerea ca președinte și reacția lui Salvador Dali
În conformitate cu Constituția din 1965 Partidul Comunist Român era definit ca forța politică conducătoare a societății din România. Statul era condus de organism denumit Consiliul de Stat, condus la rândul său, de un Președinte. Această funcție a fost ocupată de Nicolae Ceaușescu începând cu anul 1967. Funcția de Președinte al Republicii nu a existat ca atare până în anul 1974 atunci când Ceaușescu a decis modificarea Constituției și crearea acestei noi funcții.
Momentul alegerii lui Nicolae Ceaușescu în funcția de președinte a fost însă un moment care a rămas în istorie. Este de notorietate faptul că sceptrul este un simbol al puterii monarhice. Într-o încercare ciudată și hilară în același timp de a crea o legătură cu trecutul țării Ceaușescu a devenit astfel primul președinte purtând un sceptru regal. Momentul ceremoniei de înmânare a sceptrului a fost transmis în direct de către Televiziunea Română devenind un fapt pe care astăzi l-am putea denumi „viral”.
Bineînțeles, evenimentul a stârnit o serie întreagă de reacții la nivel mondial. Dintre toate acestea însă una a rămas în istorie și merită menționată. La vizionarea imaginilor, celebrul artist Salvador Dali a decis că trebuie să îl „felicite” pe Ceaușescu. Telegrama pe care artistul i-a trimis-o liderului de la București este caracterizată de un umor proporțional cu momentul în sine:
Am apreciat profund demersul dumneavoastră istoric de instaurare a sceptrului prezidenţial. Cu respect, Salvador Dali.
Mai mult decât atât, fără să înțeleagă sarcasmul din telegrama lui Dali, autoritățile române au decis să publice textul în cotidianul oficial al Partidului Comunist, Scînteia. Concluzia, la fel de plină de ironie, este că dictatura lui Nicolae Ceaușescu a devenit totală odată cu „instaurarea” sceptrului prezidențial.
Această postare face parte din editorialele Europeana SUBTITLED, un proiect Europeana Generic Services, care include șapte radiodifuzori naționali majori și arhive audiovizuale din șapte țări europene.
Sub tema „Transmitem Europa”, editorialele noastre prezintă modul în care societatea s-a reflectat pe ecranul televiziunii în ultimele opt decenii în perioade de conflict, regimuri restrictive, schimbări politice și pace. În acest scop, folosim o gamă diversă de materiale de la Europeana, cu accent pe conținut AV mai puțin cunoscut și nou agregat. Pentru mai multe informații despre Europeana SUBTITLED, vizitați această pagină pe Europeana Pro.